Termeni:

Rezalit – Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție.

Dependință – O încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie, cameră de serviciu etc.); (la pl. ) ansamblul acestor încăperi.

Pe strada Alexandru Lăpușneanu se află o clădire cochetă din perioada interbelică. E mai deosebită decât celelalte din aceeași perioadă. Am putea spune că e o adevărată operă de artă a stilului Bauhaus.

Fosta casă individuală de pe str. Alexandru Lăpuşneanu, 16 figurează în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău ca monument de arhitectură de valoare naţională. 

Clădirea datează din anii ’30 ai secolului al XX-lea.

Imobilul este construit în acelaşi front cu o altă clădire de locuit, ambele monoetajate, puţin retrase de la linia roşie a arterei de circulaţie. În faţa casei individuale se află o terasă plantată cu flori şi arbuşti spre care urcă o scară cu mai multe trepte de piatră.

Faţada dinspre stradă, asimetrică, este marcată de un rezalit amplasat în partea dreapta, corespunzător salonului. Aici lumina este asigurată de o fereastră largă de contur dreptunghiular plasată într-o nişă în retragere. În locul plăcii de pervaz există o bandă uşor proiminentă de piatră ce întretaie orizontal întreaga nişă. 

Spaţiul interior include un hall, un salon, două camere, o bucătărie şi alte dependinţe. Accesul principal, aflat într-o loggie, realizează legătura cu hall-ul locuinţei. Acesta e luminat printr-o fereastră rectangulară mai mică, sub care se află patru pătrate reliefate de piatră. Uşa de intrare combină textura lemnului cu suprafaţa de sticlă. Un alt acces, secundar, se găseşte în spatele casei şi duce la o altă terasă.

Proiectantul clădirii a pus accent pe linii simple, forme riguroase şi elemente decorative geometrice caracteristice stilului modern. Friza în formă de plintă lată se prelungeşte de-a lungul clădirii pe toate volumele faţadei. Muchiile ieşindurilor sunt conturate cu lisene împodobite cu chenare. Un soclu înalt conferă o bază stabilă întregului monument. Paramentul clădirii a fost prezentat aparent, din piatră făţuită, iar cel al terasei dinspre stradă – din piatră spartă. 

Edificiul este adăpostit de un acoperiş în pante cu ţiglă roşie şi streaşină largă care îi conferă un aspect autohton.